- Nimeni nu mai poate contesta că tensiunii sociale provocate de protestele de stradă va trebui să i se răspundă în perioada următoare. Revenirea medicului Raed Arafat în guvern nu a fost de ajuns.
Răspunsul va fi cu atât mai complicat cu cât răsar întrebări tot mai dure din rândul celor care au decis că trebuie să stea în frig să spună ce cred.
Iar una dintre cele mai acute este şi una simplă: de ce trebuie să plece românii în masă în străinătate să muncească?
Au trecut 11 ani din 2001, de când bariera vizelor pentru Occident a fost ridicată. Doi-trei ani oamenii au admis că trebuie şi că pot pleca. De acum însă, pur şi simplu îşi cer ţara înapoi. Unii s-au întors, au plecat iar. Alţii spun că nu se vor mai întoarce. Îşi caută un loc şi se întreabă: de ce aici nu poate fi ca acolo? Până la urmă, de ce să plec eu şi să nu plece cei care nu sunt în stare să organizeze ţara astfel încât să am un loc de muncă aici?
Mulţi simt că deşi se spune că alte state din Occident sunt pe marginea prăpastiei, că sunt aproape de faliment, tot în România este mai greu de trăit. Mai ales asta este deranjant: să tot vii şi să spui că la noi nu este ca în Grecia sau Irlanda, când oamenii tot către aceste ţări pleacă pentru a-şi găsi de lucru.
Nu avem capital, nu avem capital, capitalul este scump – se răspunde de fiecare dată când se pune problema: de ce nu sunt întreprinderi româneşti care să se extindă în străinătate, de ce nu sunt bănci româneşti care să reia creditarea oprită acum de băncile austriece.
Oamenii însă văd cu ochiul liber că există resurse risipite. Fiecare ştie din sectorul său, din cartierul său ce bani aruncă primăria pe brazi schimbaţi cu palmieri şi vede că nu are de exemplu un program de subvenţionare a chiriei pentru tinerii cu studii superioare aşa cum are Viena sau Praga. Risipa este cea care ridică tensiunea. Continuarea în Zf.ro
Loading ...
Comentează acest articol