FINANCIARUL – ultimele stiri din Finante, Banci, Economie, Imobiliare si IT

Dulce, acru, iute, sarat, amar sunt elemente principale pe care orice om le poate gusta.

Urmatorul, pe care l-am putea denumi “savoare” este cunoscut in lume dupa sinonimul japonez Umami. Termenul de origine japoneza s-a impus in lume datorita sau din cauza doctorului Kikunae Ikeda, care, in 1908, a reusit sa extraga glutamat din alge.

Daca gustul dulce e dat de zahar sau gustul sarat este dat de ionii de sodiu, glutamatul este aminoacidul responsabil pentru savoare. Sau umami. Din 1908, japonezii au descoperit ca glutamatul pus peste orice mareste savoarea si face mancarea mult mai buna.

Secretul nu a ramas mult timp in Asia. S-a raspandit in toata lumea si s-a transformat, in prezent, intr-o afacere de miliarde de euro. Cea a aditivilor ce au la baza monoglutamatul de sodiu. Sau, mai pe scurt, E 621.

Mancare proasta cu gust bun

Glutamatul excita papilele gustative, care, la randul lor, trimit impulsuri nervoase catre creier. Acolo, odata detectat gustul “umami”, informatia este transmisa mai departe catre encefal, unde se naste placerea.

“Daca n-am avea glutamat la nivelul neuronilor, noi n-am putea memora nimic. Este o substanta esentiala, dar e vorba de glutamatul din neuroni”, explica doctorul neurolog Ovidiu Bajenaru.

Monoglutamatul de sodiu sintetic este produs la scara industriala. Japonia, China, SUA, Germania sunt cei mai mari exportatori si se bat pe o piata care a urcat la patru miliarde de euro pe an.  Astfel, diverse variante ale glutamatului pot fi gasite in chipsuri, in condimentele pentru supe sau carne, in supele la plic, in dulciuri, in mezeluri…

Ceea ce ne place la alimentele luate de-a gata este, de fapt, acest produs sintetic provenit din culturi bacteriene sau din vegetale fermentate:  E 621.

Aditivii, o piata de 13 miliarde de euro

In Uniunea Europeana sunt omologati si acceptati 317 aditivi alimentari. Piata mondiala a aditivilor alimentari este in crestere. Daca in 2004 cifra de afaceri dera de 10,97 miliarde de euro, in 2009 a ajuns la 13,60 miliarde.  In ceea ce priveste glutamatul si produsele derivate, normele europene prevad ca acestea nu trebuie sa depaseasca 1% din cantitatea produsului.

Gheorghe Mencinicopschi atrage atentia asupra efectelor nocive ale glutamatului:

“Daca mancam cantitati mari de alimente care contin glutamat, atunci cu siguranta ca vom depasi dozele de siguranta. Chiar apare un sindrom descris ca fiind «sindromul bucatariei asiatice». Acesta se manifesta prin ameteli, prin dureri de cap, cefalee, prin senzatii de greata, de voma”.

In prezent,umami – glutamatul de sodiu este considerat cel mai toxic aditiv alimentar existent.

E greu sa il evitam, pentru ca il gasim in aproape orice produs procesat: in mezeluri, condimentele pentru friptura, sosurile pentru mancare, semipreparatele congelate, dulciurile procesate, produsele fast-food, etc. Atat de multe il contin, incat mai degraba as face o lista cu cele care nu-l contin. Nu-l contin legumele, fructele, carnea cruda si proaspata… nimic care vine direct din natura.

Pe etichetele produselor procesate se mai poate numi: monoglutamat de sodiu, glutamat monosodic, acid glutamic, potentiator sau intensificator de gust/aroma, caseinat de calciu, caseinat de sodiu, E 620-625.

Exista si produse care contin MSG, si pe care le gasesti ca ingrediente ale unor produse finale procesate, fara sa banuiesti macar, si anume: proteina vegetala hidrolizata, drojdia si gelatina.