- Fiecare dintre noi a fost măcar o dată răcit – de aceea, simptomele acestei boli ne sunt atât de familiare. Ele se concentrează asupra capului, fapt care are nu numai o justificare anatomică ci şi una subtilă: răceala exprimă refuzul de a înţelege o anumită situaţie sau experienţă. În momentul în care ar trebui să reflectăm asupra celor petrecute cu noi, să învăţăm ceva şi să ne transformăm, intervin cel mai adesea inerţia, ataşamentul sau înverşunarea, orgoliul ori teama care ne împiedică să acceptăm că am greşit, să sesizăm ce avem de făcut pentru a nu mai repeta eroarea, să realizăm un salt evolutiv, explică dr. Dorin Dragos, medic primar de medicină internă, specialist in medicina alternativă de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
De ce răcim iarna?
Răcelile se produc de obicei în perioada rece a anului, mai ales când intervine şi umezeala. În timp ce căldura ne îndeamnă către deschidere şi interacţiune cu mediul exterior (ceea ce atrage experienţe plăcute sau nu, al căror sens trebuie înţeles), anotimpul rece este momentul interiorizării, al reaşezării în matcă – ar trebui să găsim răgaz pentru a cugeta şi a primi noile învăţăminte şi, mai ales, pentru a ne transforma lăuntric.
Primăvara ar trebui să ne găsească mai înţelepţi, păşind în sus pe spirala evolutivă – aidoma unei renaşteri, la fel cum întreaga natură se trezeşte la o nouă viaţă.
Zona afectată predominant are o anumită semnificaţie:
- Uneori este o rinită; nasul semnifică perceperea instinctivă, emoţională a realităţii, capacitatea de a „mirosi situaţia”, şi de a se adapta instictiv; acestea sunt perturbate – persoana nu îşi foloseşte capacitatea de adaptare, instictul primar care îi permite să înţeleagă lumea şi să o cunoască; în cazul unei rinite acest simţ este blocat (nasul este înfundat prin congestia mucoasei nazale) sau perturbat (prin secreţia mucoasă);
- Alteori este o faringită; faringele este o zonă de decizie, de răscruce; direcţia spre tractul digestiv (nivelul subdiafragmatic al individuluil, al ego-ului) sau spre tractul respirator (planul uman, supradiafragmatic, al afectivităţii). Faringita apare la persoane care nu se pot hotărî în ce direcţie să o apuce, ezită între o atitudine, interpretare individualistă şi una altruistă, afectivă;
- Alteori o sinuzită, mai ales frontală, cu senzaţia de cap tulbure, expresie a schemelor mentale din care nu acceptă să iasă; când apare ceva care nu se încadrează în tiparul lui mental, se face că nu mai înţelege sau chiar refuză să înţeleagă.
Manifestările concrete ale bolii şi modul de abordare diferă în funcţie de tipologia omului, având particularităţi de exprimare, după cum urmează:
Predominanţa apei şi a pământului
Aceste răceli apar când apele sunt tulburi în viaţa omului – persoana respectivă a fost pusă într-o situaţia mai neobişnuită, la care nu a reuşit să se acomodeze ori a parcurs o suită de evenimente la capătul cărora firesc ar fi să tragă o concluzie, modificându-şi felul de a fi.
Sistemul său de valori, modul de a gândi nu au fost suficient de flexibile pentru a se acomoda la noua circumstanţă. Reacţia este una de retragere ca şi cum nu ar mai vrea să ştie nimic (ochii, nasul, urechile se astupă, sunt înfundate).
Inerţia gândirii şi a atitudinii se reflectă în starea de letargie – pacientul ar vrea să nu aibă nicio grijă, altcineva să îi rezolve problemele, iar el să „doarmă”, la adăpost de orice transformare. Mintea lui refuză să vadă cu limpezime situaţia, de unde şi senzaţia de cap tulbure, de somnolenţă, ca şi secreţiile groase, opace, materializare a stării interioare în care persoana preferă să se complacă.
Predominanţa focului
Focul excesiv generează inflamaţie şi febră, precedată de frisoane. Aceste tulburări sunt consecinţa stărilor de tensiune, a încordării mentale şi emoţionale la un individ foarte ancorat în problemele sale, hotărât să le rezolve, încăpăţânat, pornit pe o singură direcţie, incapabil să mai vadă şi alte soluţii alternative.
Boala îl obligă la repaos, să-şi ia un răgaz pe care şi l-a refuzat, şi astfel să reflecteze şi eventual să înţeleagă semnificaţia evenimentelor pe care le-a parcurs.
Predominanţa aerului
Caracteristică este senzaţia de uscăciune, dureri de cap, urechi, gât, răguşeală iar secreţiile lipsesc sau sunt reduse. Un astfel de tip de răceală este expresia neîncrederii şi a şovăielii de a înţelege rostul evenimentelor, a fricii de a trage anumite concluzii şi a ezitării de a le exprima, atunci când apare şi răguşeala.
“Boala este o atentionare – ne semnaleaza ca incalcam armonia universala. Mai mult chiar, ne arata in ce mod si in ce privinta o facem. Nu este o pedeapsa nemeritata, ci consecinta faptelor si a atitudinilor noastre. Ne oglindeste defectele. Ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine”, explică dr. Dorin Dragos.
“Nu este un accident, nu este o intamplare, nu este ceva strain, ci ne reprezinta. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne ascultam imboldurile profunde ale sufletului. Prin urmare, vindecarea nu este posibila decat in momentul in care ne constientizam hibele si ne mobilizam pentru a le transforma in calitatile corespondente (de exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului). Boala nu ne este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim.
Fragmente din „Cauzele psihoemoţionale ale bolilor” – dr. Dorin Dragoş
Loading ...
Comentează acest articol