Bunică, scoală şi bucură-te: au venit americanii!

Mă gândesc uneori la bieţii noştri bunici, cărora cred că le-a fost cumplit de greu să supravieţuiască holocaustului instaurării comunismului.

Da, pentru că tot e la modă acest cuvânt, hai să-l folosim pentru a desemna şi alte nenorociri asupra unor populaţii, că nu numai unii au dus-o prost – ca să nu mai amintesc aci de cei 40, până la 60 de milioane de amerindieni cărora, numai pe teritoriul actual al Statelor Unite, europenii le-au croit o altă soartă sau de cei 25 de milioane de hinduşi ”rezolvaţi” de britanici.

Îmi zboară gândul la bunicul de pe tată, unul din primii gospodari ai satului său, cum a pătimit după venirea ruşilor şi a ajuns o ruină de om, batjocorit de comunişti, considerat chiabur chiar dacă nu exploatase pe nimeni şi şi-a plătit mereu cinstit consătenii pe care-i chema să-l ajute uneori.

Eu n-am trăit să-l prind, căci s-a stins repede, dar din ce mi-au povestit tatăl şi unchii mei mi-am format o imagine suficient de clară asupra vieţii şi caznelor lui.

Ma gândesc şi la bunicii după mamă, cărora le-a căzut la fel de greu schimbarea de regim, chit că s-au încadrat în rândul celor ce nu puteau fi consideraţi indezirabili. Cum trebuie că şi-au mai dorit şi ei, la unison cu toată generaţia lor, să vină americanii să-i salveze de comunism.

Cât trebuie să mai fi sperat să cadă sistemul, răpus de propria prostie şi incompetenţă. Nici unul din ei n-a apucat bucuria asta. În 1989, chiar m-am gândit o clipă, cu regret, că mi-ar fi plăcut să-i văd faţa bunicii mele, la auzul cuvintelor dătătoare de viaţă ale lui Ion Iliescu: ”nici un român nu va mai suferi vreodată de foame şi de frig”.

Eu n-am avut treabă, că m-am născut într-o lume croită gata, în care, ca puşti, îmi era bine. Chiar îmi era teribil de bine, constat acum, dar atunci nu conştientizam lucrul ăsta. Aveam un stat, o conducere a ţării care chiar se îngrijea de om, nu-l lăsa pradă nemernicilor de tot felul.

Singura condiţie era să-ţi vezi de treabă şi să-ţi ţii gura. Mă rog, tot era ceva. Acum, de treabă unii din noi nu mai pot să-şi vadă, căci statul democratic şi capitalist le-a demolat fabricile unde-şi aveau locurile de muncă. Cât despre scandal, poţi să-ţi faci gura vărsătoare, nici o problemă. Poţi să înjuri de la funcţionarul public până la şeful statului şi nu păţeşti nimic, în afară de a avea trecutul mort şi îngropat în dărâmături – a se vedea distrugerea sitului arheologic de la Sarmisegetuza Regia – de a-ţi vedea prezentul morbid şi viitorul amanetat şi otrăvit.

Scoală, bunică! Au venit americanii. Dar nu călare pe cai albi şi nici în avioanele lor care abia se vedeau pe cer de sus ce zburau, lăsând câte patru dâre albe de condens fiecare. Au venit călare pe buldozere!

Ne-au făcut praf şi ne vor face în continuare, reducându-ne la statutul zonelor bestial exploatate de resurse din America de Sud, sub privirile oblăduitoare ale unor guverne de mucava, lăsate să aibă un trai bun şi prosper de o populaţie îndobitocită şi pasivă.

Păi ce puteau să-şi dorească mai mult aceştia decât nişte fraieri formaţi de comunişti în cultul docilităţii şi supunerii, pe cârca cărora să se îmbogăţească în continuare? Bine, numai unii din ei să se îmbogăţească… Mai abitir acum, că nu mai are cine să le spună, ca-n secolul trecut, un ”America, ia labele de pe Coreea”. Păstrând proporţiile, bineînţeles.

Au venit americanii, care au ucis rapid fabrica Aro, în condiţii dubioase şi sub tăcerea suspectă a guvernului Năstase. Cât de oribilă e această crimă se vede din preluarea licenţei de fabricaţie de o firmă cehească, Auto Max Czech a.s., acum produce Aro la Hradec Králové. Nu de alta, dar pentru că există cerere.

Au venit americanii, care ne bagă pe gât rebuturi de avioane F16 gata folosite, rupte cu zborurile şi văcsuite frumos. Mărgele de scticlă colorată… Americanii, care ne pregătesc un dezastru ecologic fără precedent în Europa, prin exploatarea de la Roşia Montană - nu vă uitaţi că firma e canadiană, la mijloc sunt finanţatori americani – şi prin nehalita asta de Chevron, care ne va umple de cutremure şi poluare prin exploatarea prin fracturare hidraulică a gazelor de şist.

Nu că nu vom mai avea după ce bea apă, dar nici apa de băut, să ne folosim palmele, n-o s-o mai avem! Şi, dacă mai stăm ca muţii, nici palme. Şi nici suflare! Acum ce-o să ne mai rugăm, să vină extratereştrii? Şi când or veni ei, presupunând că ar fi probabil… hm? Tot aşa? Foarte posibil, admiţând că se deranjează să facă drumul până la noi. Căci altfel, la ce să vină? Nimeni nu vine să-ţi facă ţie ordine în gospodărie. Să-ţi umple ograda de orătănii. Să-ţi pună pomi roditori şi viţă de vie şi tu să te uiţi. Să-ţi pună o pâine în mână şi tu să stai degeaba. Nu. Vine să-şi rezolve lui problemele. Asta nu înţelegem noi, românii. La mai mare!

Sursa: Blogu’ lu’ Scutaru

 

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (8 voturi, media: 5,00 din 5)
Loading ... Loading ...
Trimite prin email Trimite prin email

Comentează acest articol

NOTA: Va rugam sa folositi un limbaj decent in comentariile pe care le lasati. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii se vor sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul financiarul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.