Demagogul şef (al statului) plânge cu lacrimi de crocodil pentru locurile de muncă ale românilor

Demagogul şef (al statului) plânge cu lacrimi de crocodil pentru locurile de muncă ale românilor

- Plânge iarăşi cu sughiţuri presupusul şef al statului român, de data aceasta la figurat şi nu de mila lui Stolojan, ci de grija pentru bieţii investitori strategici care aşteaptă, vezi doamne, cu sufletul la gură, din 1997 – unii dintre ei. Aşteaptă să se milostivească şi statul român de bietele lor portofele, dăruindu-le acceptul de a exploata mine sau zăcăminte de petrol şi gaze.

De ce presupusul şef al statului? Pentru că onor preşedintele Băsescu a abordat funcţia în care l-a investit prin vot fraierul român după cum i-a tunat şi i-a fulgerat. Năbădăiosul contraproductiv Traian Băsescu a făcut, potrivit sondajelor de opinie cât de cât independente (nu există oricum imparţialitate totală), mai mult rău decât bine, având în prezent o popularitate estimată obiectiv la sub 10%.

Ei bine, pe refluxul acesta de popularitate, preşedintele României s-a aflat ieri vorbind despre necesitatea creării de locuri de muncă, prin valorificarea oportunităţii pe care o are statul de a contracta cu investitorii străini exploatările de la Roşia Montană, Roşia Poieni şi pe cea a gazelor de şist.

El a cerut Guvernului să clarifice situaţiile în cauză şi să revizuiască totodată nivelul redevenţelor percepute de statul pentru exploatarea resurselor miniere şi petroliere. Băsescu a subliniat faptul că România are nevoie de locuri de muncă, încercând să imprime în conştiinţa tuturor celor care i-au ascultat mesajul că acesta este cel mai important motiv al intervenţiei sale.

Mă surprinde procentajul uriaş de comentarii negative pe marginea articolelor ce redau discursul băsescian, precum şi acurateţea pe care o manifestă cei care le-au postat în a observa şi puncta demagogia ce se desprinde din mesajul preşedintelui. Constat totodată că virulenţa limbajului şi negativismul “simţirii” comentatorilor tinde spre paroxism, deşi am ţinut totuşi cont şi de marja pe care o reprezintă comentariile partinice.

În intervenţiile lor muşcătoare, oamenii nu pregetă să arate aspecte precum falsa preocupare pentru locurile de muncă, lesne de dedus din prestaţia ultimelor guvernări, lipsa de investiţii productive, închiderea spitalelor şi câte şi mai câte.

Iată numai câteva, dintre cele mai de substanţă:

“(…) Ai mai creat locuri pentru marinari vânzând flota”;

“Ce-a făcut guvernul portocaliu Boc, cu bani de la FMI? (…), în loc să investiţi în exploatarea de resurse pe cont propriu, aţi făcut gondole şi bazine de înot pe coclauri pentru moftul madamei Udrea”;

“Impozitul forfetar a dus la închiderea a 100.000 de firme şi la pierderea altor mii de locuri de muncă, nu au luat nici o măsură pentru a ajuta economia românească la crearea de locuri de muncă, au mărit şi taxele în vremuri de criză economică şi acum fac pe ei cu job-urile de la Roşia Montană”;

“Insistenţa asta e ciudată, cianura şi fracturarea hidraulică sunt interzise în multe ţări avansate din Europa. Dacă la ei nu sunt bune – şi bănuiesc că au făcut studii temeinice, nu ca incompetenţii noştri – de ce e disperarea de a face noi ce alţii se feresc sau interzic?”;

“E un criminal, a lăsat oamenii să moară la uşa spitalelor închise! Asta e aşa-zisa lui reformă a sănătăţii! Pe bolnavii de cancer i-a lăsat fără morfină, ca să moară în chinuri”. Şi multe altele, nu fără obiect.

Nu mai adaug şi eu comentarii pe marginea grijii preşedintelui pentru locurile de muncă ale românilor. În schimb, mă voi lega puţin de nivelul acesta al redevenţelor, pentru că apar nişte chestiuni ce trebuie observate şi cunoscute de publicul larg.

În primul rând, în Statele Unite ale Americii, ele nu există, cel puţin pentru minerit. Sunt 0%, potrivit legii minelor din 1872 (General Mining Act), care permite extragerea de resurse minerale de pe teritoriile federale fără plata unei redevenţe. Administraţia Obama încearcă însă acum introducerea unei redevenţe pentru extragerea de aur, argint şi cupru.

Pentru petrol, Canada, ţara vecină, percepe firmelor exploatatoare un procent în creştere, pornind de la 1 până la 5% din venitul brut până la recuperarea costurilor, după care nivelul redevenţei creşte la 30% din venitul net sau 5% din venitul brut. Aceasta este considerată o rată atractivă a redevenţei, menite să stimuleze întreprinzătorii să exploateze resursele la costuri şi riscuri mai ridicate, în nordul extrem. Există voci care cer suplimentarea procentului perceput drept redevenţă.

Nivelul redevenţelor în statele africane este de asemenea în creştere.

Ghana va creşte procentul de la minim 3% la 5% şi chiar peste. Camera Minelor din Ghana a propus în iunie 2011 ridicarea nivelului redevenţelor pentru minerit la 10%. Cel mai probabil, guvernul va stabili nivelul redevenţelor la 6%, potrivit presei de specialitate de pe continentul african.

Zambia a votat o nouă lege care ridică procentul la 3% şi nivelul taxelor pe venituri la 30% de la 25% iniţial. În total, companiile miniere vor lăsa statului Zambia 47% din profiturile obţinute, sub formă de taxe.

Tanzania ridică ştacheta la 3% pentru aur, 5% pentru diamante în redevenţe, plus 30% taxă pe profit.

Guineea este tot pe cale să modifice legile mineritului în favoarea statului. Republica Democrată Congo a revizuit recent 61 de contracte de minerit semnate între 1998 şi 2003, anii războiului civil, asigurându-şi astfel mai multe venituri la bugetul de stat.

În Chile, funcţie de minereu şi de cantităţile exploatate, există niveluri de redevenţe cuprinse între 0 şi 14%. În Columbia, între 4% şi 6%. În India, între 0,2% şi 20%.  În Rusia, potrivit MRET (Mineral Resources Extraction Tax), între 3,8 şi 8%, în Africa de Sud 10% redevenţe.

Ai noştri se chinuie să ridice procentul de la 4% la 6% pentru minereuri neferoase şi feroase cărbuni, aluminiu, roci etc., respectiv 8% pentru aur, argint şi platină, ceea ce nu e rău, dar nici grozav. Să reţinem că intenţia de a aplica măsurile acestea e scăpată pe goarnă taman într-un an electoral, la fel ca şi cea de a reface salariile bugetarilor la nivelul de la care au fost rase.

Ce pot să mai spun? La nivelul de credibilitate al preşedintelui şi guvernelor de subt oblăduirea-i, doar atât: “şi marmota învelea ciocolata în staniol”…

Ion  SCUTARU

 

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (9 voturi, media: 5,00 din 5)
Loading ... Loading ...
Trimite prin email Trimite prin email

2 Comentarii

  1. Flavius I

    E simplu, sunt pe ultima suta si vor sa isi faca plinul cu varf si indesat apoi oricum nu le mai pasa pt ca au atatia bani incat vor putea trai bine oriunde in lume…
    Pe Basescu si pe sleahta lui ii intereseaza doar comisioanele ce le vor incasa de pe urma contractelor restul e poveste……
    Ma sperie faptul ca inca sunt oameni care il cred…

  2. Gabi

    Asa e,presedintele a creat(!) mii de locuri de munca pentru marinari prin vanzarea flotei la fie vechi si zeci de mii( milioane , adica !!!) de locuri pentru romani vanzandu-le acestora iluzii …

Comentează acest articol

*

NOTA: Va rugam sa folositi un limbaj decent in comentariile pe care le lasati. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii se vor sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul financiarul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.