Grupul Bilderberg: cum s-a creat şi cine a finanţat primele reuniuni?

Grupul Bilderberg: cum s-a creat şi cine a finanţat primele reuniuni?

“Am ajuns în pragul unei transformări globale. Tot ce ne trebuie este această criză majoră pentru ca oamenii să accepte Noua Ordine Mondială ” – aşa suna crezul lui David Rockefeller, unul din fondatorii Grupului Bilderberg

Teoria conspiraţiei este una dintre cele mai “gustate” teorii de către consumatorii de media pe plan mondial aducând periodic, în atenţia publicului, organizaţii secrete care conduc, într-un fel sau altul, destinele lumii. În cele ce urmează vor încerca să trecem, în revistă datele existente referitoare la organizaţia considerată ca fiind cea mai influentă şi puternică din istoria omenirii: Grupul Bilderberg

 

Geneza grupului “Bilderberg”

Grupul Bilderberg, cunoscut şi sub denumirea conferinţa Bilderberg reprezintă o reuniune anuală şi informală a aproximativ 130 de membri (majoritatea fiind europeni şi americani) aceştia fiind, la rândul lor, personalităţi ale diplomaţiei, afacerilor, politici şi zonei media.

Forumul a fost inaugurat în mai 1945 la Oosterbeek (Olanda) printr-o întâlnire ce a avut loc la hotelul Bilderberg (de aici şi numele său) şi deţine în acest moment un sediu aflată în Leyde.

Grupul a stat în centrul a numeroase controverse ce au avut la bază discreţia şi lipsa de mediatizare a reuniunilor şi a rezultatelor acestora.

În anul 1950, diplomaţii polonezi Joseph Retinger şi Andrew Nielsen, neliniştiţi de accensiunea mişcărilor antiamericane în Europa occidentală în perioada războiului rece au elaborat ideea unui forum internaţional al liderilor europeni care să permită dezvoltarea cooperării în domeniul militar, economic şi politic.

Pentru finalizarea planului, Retinger a format un prim grup format din principele Bernhard al Olandei, premierului belgian Paul Van Zeeland, şi conducătorului (la acea epocă) a grupului de produse de larg consum Unilever, olandezul Paul Rijkens.

La rândul său, principele Bernhard l-a contactat pe şeful CIA, Walter Bedell Smith, care a solicitat sfatul consilierului lui Eisenhower, Charles Douglas Jackson, pentru a examina propunerea. Proiectul viza ca doi membri care reprezintă majoritatea şi opoziţia din fiecare ţara să participe la aceste reuniuni informale.

O reuniune pregătitoare a avut loc pe 25 septembrie 1952, la hotelul privat al lui François de Nervo, amplasată în Arondismentul 16 din Paris şi i-a reunite pe Retinger, Val Zeeland, printul Bernhard, Antoine Pinay (preşedintele Consiliului şi amic al baronului Nervo) şi Guy Mollet (patronul SFIO) alături de alte personalităţi internaţionale printre care s-au numărat nume că englezul Colin Gubbins (fostul general al Operaţiunilor Executiv impotriva ocupaţiei naziste), olandezul Joseph Luns (ex-secretar general NATO) şi danezul Ole Bjørn Kraft (fost ministru al apărării şi preşedinte al Consiliului Atlanticului).

Reuniunea inaugurală a fost doi mai târziu la hotelul Bilderberg, situat la Oosterbeek (Olanda) în perioada 29 – 31 mai 1954.

15 delegaţi din 11 ţări europene s-au întâlnit cu 11 americani printre care se numără şi David Rockefeller.

Ulterior, iniţiatorii au decis organizarea unei conferinţe anuale. A fost ales un Comitet director al cărui secretar permanent a fost numit Retinger iar următoarele trei reuniuni s-au desfăşurat în Franţa, Germania şi Danemarca pentru ca în 1957 să fie organizată prima conferinţă peste Atlantic pe insula Saint-Simon. Aceasta a fost finanţată cu 30.000 $ de Fundaţia Ford care va finanţa şi conferinţele din 1959 şi 1963.

 

Grup de lucru sau societate secretă?

Câteva dintre elementele legate de conferinţe coroborate cu diverse teorii conspiraţioniste din perioada războiului rece au dat o notă de club secret reuniunilor.

Astfel, în 1967, jurnalistul anti-masonic Roger Mennevée prezenta conferinţa Bilderberg ca făcând parte dintr-o conspiraţie mondială care vizează instaurarea unui guvern mondial condus de SUA şi care implică abandonul suveranităţii naţionale.

Articolul lui Mennevée era argumentat prin publicarea unei liste de personalităţi a căror nume au fost asociat, de-a lungul timpului, cu Bilderberg.

Grupul Bilderberg a devenit însă obiect de studiu abia în perioada 1979-1980 când un fost agent al serviciilor secrete spaniole, Luis M. González-Mata, devoala modul de funcţionare a grupului într-un eseu publicat în 1979.

În 1980 cercetătorul Peter Thompson în lucrarea sa” The Bilderberg and the West” explicita că forumul anual Bilderberg este o reuniune a conducătorilor celor mai importante multinaţionale şi a figurilor politice cheie ale ţărilor occidentale având ca obiect de activitate discutarea celor mai mari probleme internaţionale.

Denis Healey, unul dintre iniţiatorii conferinţei din 1954 şi membru al Comitetului Director peste 30 de ani explica în 2001: “A spune că încercăm să punem în practică un guvern mondial unic este nu numai exagerat dar şi absurd. Noi am crezut că a nu putem continua să facem război permanent şi ucide milioane de oameni pentru nimic. De aceea spunem că o comunitate unică ar fi un lucru bun”.

 

Omerta Bilderberg

Nemediatizarea conferinţelor Bilderberg, care se desfăşoară anual în luna mai sau iunie a antrenat speculaţii legate de un embargou informaţional care violează etica jurnalistica.

Printre reproşurile care se aduc celor din Bilderberg, cel mai des întâlnit este legat de faptul că un număr mic de persoane iau decizii majore în economia şi politica mondială fără a fi suspus unui minimal control democratic asigurat de mediatizarea conferinţelor.

Mai mult, unii jurnalişti, bazându-se pe surse, sugerau că membrii conferinţei se obligă să-şi folosească influenţa lor pentru a pune în aplicare deciziile luate de grup.

În 2003, răspunzând unei întrebări parlamentare, Consiliul Federal Elveţian preciza: “conferinţele Bilderberg sunt un forum de dezbateri asupra principalelor subiecte de actualitate din cele mai diverse domenii de activitate, dezbateri susţinute de membrii de guverne, diplomaţi, politicieni, personalităţi economice, reprezentanţi ai mediilor ştiinţifice, lideri de presă şi ai instituţiilor specializate. (…) Obiectivul acestei conferinţe este asigurarea unui cadru de discuţii libere şi deschise, participanţii exprimându-şi opiniile personale fără a angaja guvernele pe care le reprezintă. Din acest motiv, organizaţia refuză să facă publicitate în jurul acestor discuţii. (…) Participanţii care acceptă o invitaţie personală la aceste conferinţe se declară dispuşi să renunţe la orice formă de publicitate. În rest, nu este vorba de negocieri, ci doar de discuţii care permit şi favorizează armonizarea ideilor participanţilor”. Desigur, o astfel de declaraţie nu poate decât să stârnească un zâmbet ironic…

Interogat de jurnalistul francez, Bruno Fay, Nicolas Beytout, devoala modul de lucru a grupului: “Am participat la trei reuniuni dar nu am solicitat această ci am fost invitat de comitetul director. Am fost aşezaţi în ordine alfabetică şi nu existat nici un fel de protocol sau decor. Sesiunile tematice sunt anunţate înainte cu doi sau trei oratori care fac un expozeu înainte de deschiderea dezbaterilor în sală. Confidenţialitatea este o condiţie care permite participanţilor să spună ceea ce gândesc cu adevărat.”

(va urma)

Dănuţ Dudu

 

Lista reuniunilor Bilderberg în secolul XXI

2000: 1- 3 iunie la castelul du Lac, la Genval în Belgia. Printre personalităţile prezente se regăsesc Dominique Strauss-Kahn, Étienne Davignon, Maurice Lippens, Beatrix al Olandei, Paavo Lipponen, Henry Kissinger, James Wolfensohn, Javier Solana, Rockefeller, Georges Soros, Giovanni Agnelli.

2001: 24- 27 mai, Stenungsund (Suedia).

2002: 30 mai – 2 iunie la Westfields Marriott la Chantilly în statul Virginia (SUA).

2003: 15 – 18 mai, Castelul Versailles care a fost închis publicului o săptămână pentru această ocazie iar Jacques Chirac a ţinut un discurs de bune venit în deschiderea lucrărilor.

2004: 3- 6 iunie (chiar înaintea reuniunii G8) la Stresa în nordul Italiei foarte aproape de frontierea elveţiană într-un palat amplasat pe malul lacului Majeur, “Grand Hotel des Iles Borromées”.

2005: 5 – 8 mai, în Bavaria. Aceasta a fost pregătită de un comitet de direcţie ce i-a inclus pe Josef Ackermann (Deutsche Bank), Jorma Ollila (Nokia), Richard Perle (vechi consilier al Pentagonului), Vernon Jordan (confident al fostului preşedinte Bill Clinton), Jürgen Schrempp (DaimlerChrysler), Peter Sutherland (Goldman Sachs Internaţional, Motorola), Daniel Vasella (Novartis) şi James Wolfensohn de la Banca Mondială. Printre invitaţi se numărau: Henry Kissinger, Natan Sharansky şi Bernard Kouchner.

2006: 3 – 6 iunie la hotelul Brookstreet situat la Kanata, în apropiere de Ottawa (Canada).

2007: 31 mai – 9 iunie la Ritz-Carlton Istambul (Turcia).

2008: 5 – 8 iunie în acelaşi loc ca cea din 2002: Westfields Marriott, Chantilly, Virginia, SUA.

2009: 14 – 17 mai la Astir Palace din Vouliagmeni (staţiune balneară aproape de Atena).

Printre participanţă s-au numărat:

  • vicontele Étienne Davignon (fost preşedinte al Comsiei Europene şi preşedinte onorific al Grupului Bilderberg),
  • Francisco Pinto Balsemão (fostul premier al Portugaliei),
  • Franco Bernabè (PDG Telecom Italia şi vice-preşedinte Rothschild Europe),
  • Carl Bildt (fost premier al Suediei),
  • Kenneth Clarke (fostul ministru conservator şi actualul ministru de justiţie al Marii Britanii),
  • Richard Dearlove (fostul şef al serviciului de informaţii britanic MI6),
  • Donald Graham (PDG Washington Post Company),
  • Jaap De Hoop Scheffer (secretar general NATO),
  • John Kerr (membru al Camerei Lorzilor şi preşedinte al Royal Dutch Shell),
  • Romano Prodi (fostul premier italian),
  • Peter Sutherland (fost director al Acordului general asupra tarifelor vamale şi comerţ, primul director general al Organizaţiei Mondiale de Comerţ, actualmente preşedintele al British Petroleum (BP) şi Goldman Sachs Internaţional. De asemenea este membru conducerii Royal Bank of Scotland, preşedintele Comisiei trilaterale, vicepreşedinte al Mesei Rotunde industrial europene şi un vechi membru al grupului Bilderberg),
  • Peter Thiel (membru consiliului de administraţie al Facebook),
  •  Jeroen van der Veer (PDG Royal Dutch Shell),
  • Martin Wolf (redactor şef adjunct al Financial Times)
  • şi Fareed Zakaria (jurnalist american şi membru al conducerii Council on Foreign Relations).

2010: 3 – 6 iunie cu uşile închise în Spania la Sitges (30 kilometri de Barcelona).

2011: 9 – 12 iunie la Saint Moritz (Elveţia).

2012: 31 mai – 5 iunie, Westfields Marriott la Chantilly în statul Virginia (SUA).

A reunit reprezentanţii tuturor organizaţiilor majore pe plan mondial printre care s-au numărat:

  • Eric Schmidt (director executive Google),
  • Craig J. Mundie (şeful departamentului de strategie şi cercetare Microsoft),
  • Reid Hoffman (co-fondator şi director executiv Linkedin),
  • Peter Thiel (proprietarul Clarium Capital) alături de vice-preşedintele Comisiei Europene, directorul general OMC, preşedintele Băncii Mondiale şi vice-preşedintele Forumului Eonomic Mondial de la Davos.

Acestora li s-au alăturat miniştrii de finanţe irlandez, polonez, finlandez, consilierul premierului turc p problem economice, un fost ministru de finanţe al SUA, patru profesori de economie şi jurnalişti ai Financial Times, Economist şi Wall Street Journal.

Zona politică a fost reprezentată de şefii caselor regale ale Olandei şi Belgiei, politicieni de rang înalt din Austria, China, Marea Britanie, Irlanda, Rusia, Italia, Canada, Spania şi Germania alături de şeful afacerilor extreme al “Consiliului Naţional Sirian”.

 

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (2 voturi, media: 5,00 din 5)
Loading ... Loading ...
Trimite prin email Trimite prin email

Comentează acest articol

*

NOTA: Va rugam sa folositi un limbaj decent in comentariile pe care le lasati. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii se vor sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul financiarul.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.