De peste 620 de ani, Cetatea Neamţ stă de strajă peste toată valea Ozanei până spre Agapia şi Văratic.
Cetatea a fost amintită de marii scriitori ai României în operele lor.
Ştefan Bolintineanu descrie în poezia ‘Muma lui Ştefan cel Mare’ înfrângerea din lupta de la Valea Albă — Războieni, în faţa sultanului Mahomed Cuceritorul.
Costache Negruzzi aduce aminte în nuvela ‘Sobieski si românii’ despre vitejia plăieşilor în faţa oastelor polone dar şi de poziţia strategică a cetăţii.
În ‘Amintiri din copilărie’, marele povestitor Ion Creangă descrie ‘Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire, de atâtea veacuri, Cetatea Neamţului’.
Istoria Cetăţii datează de la finalul secolul al 14-lea, fiind construită, strategic, pe culmea Pleşu, de către Petru I Muşat, între anii 1374 — 1391.
‘Au fost trei fraţi, Petru, Ştefan şi Roman Muşat, care s-au despărţit la timpul potrivit, iar Petru Muşat vine de la Suceava, peste deal, şi aşează aici temelia Cetăţii. Intrarea principală în interiorul Cetăţii nu este pe unde vin astăzi turiştii, ci pe a doua poartă, denumită Poarta Muşatină, iar podul era iniţial în linie dreaptă’, a spus muzeograful Mihai Cucolea.
Acesta a adăugat că întărirea Cetăţii atât strategic cât şi militar a fost realizată de voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt.
‘Marele voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt întăreşte toată ţara Moldovei din punct de vedere militar şi apoi politic. Este vorba de capitala Suceava şi de cetăţile de la Soroca, Chilia, Tighina, Hotin, Cetatea Albă, Baia, Şcheia, Roman şi Cetatea Neamţ. A adus meşteri italieni, ardeleni şi moldoveni şi a înălţat-o. A avut trei etaje, un confort deosebit, avea un acoperiş din foiţă de plumb şi alamă, într-un cuvânt avea formă de castel. Voievodul a schimbat şi sistemul de apărare a Cetăţii. A dărâmat podul liniar şi a făcut podul sub formă de semicerc, pe care vin astăzi turiştii. Însă acest pod nu avea balustradă, pentru că duşmanii trebuiau să fie primiţi ‘cum se cuvine’, a povestit muzeograful Cetăţii.
Poetul Ştefan Bolintineanu descrie în ‘Muma lui Ştefan cel Mare’ episodul în care Ştefan cel Mare se retrage la Cetatea Neamţului, fiind înfrând de sultanul Mahomed Cuceritorul: ‘Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe; Braţul său prin taberi mii de morţi împarte. Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu; De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu! (…) Du-te la oştire! Pentru ţară mori! Şi-ţi va fi mormântul încoronat cu flori!’.