Cheile-Bicazului-Hasmas-ww

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, colţul de rai din inima României

Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, situat în munții Hășmaș, pe aria județelor Harghita și Neamț, are o suprafață de doar 6.800 de hectare, dar adăpostește păsări și plante rare sau chiar unice în lume, unul dintre puținele lacuri de baraj natural din Europa Centrală și de Est, unde pădurea care a fost acoperită de apă încă se păstrează după 150 ani, cele mai impozante chei de calcar din Europa, dar și pajiști de o frumusețe uimitoare, care nu se găsesc niciunde în lume.

Pentru a mă familiariza cu frumusețile zonei pornesc împreună cu directorul Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, Barna Hegyi, pe un traseu turistic destul de scurt și accesibil către vârful Suhardu Mic, din apropierea Lacului Roșu, situat la o altitudine de aproximativ 1.350 metri.

Tot drumul îl ascult pe Barna Hegyi cum îmi vorbește cu pasiune despre parcul pe care îl administrează, despre animalele care trăiesc aici, despre plantele rare cu denumiri științifice sau populare, despre ce face această zonă să fie unică în România, dar și despre nemulțumirile sale legate de comportamentul unor turiști. Se oprește din când în când și îmi arată fluturașul de stâncă sau zecile de flori, de toate culorile, care cresc nestingherite în luminișurile din pădure.

Mi se pare că nu voi avea capacitatea să asimilez toate informațiile și verific de două ori dacă am baterii la reportofon. Ajunși în vârf, am nevoie de câteva minute bune ca să-mi domolesc respirația, pentru că priveliștea care mi se dezvăluie în fața ochilor este incredibil de frumoasă și, fără să vreau, îmi vin în minte cuvintele lui John Ruskin — ”Natura pictează pentru noi, zi după zi, imagini de o infinită frumusețe”.

De sus, Lacu Roșu este mic ca într-o carte poștală și este înconjurat, ca într-o îmbrățișare, de versanți acoperiți cu păduri, unele seculare, unde nuanțele de verde sunt diferite, iar stâncile gri completează un peisaj de poveste.

”Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș are o suprafață de 6.800 de hectare, este un parc relativ mic față de celelalte parcuri naționale din România, dar este foarte concentrat în bogății naturale și peisagistice, precum Lacu Roșu, Cheile Bicazului, Hășmașu Mare, Piatra Singuratică, dar are și valori biologice deosebite. Sunt 1.147 de plante superioare identificate pe suprafața parcului, avem toate carnivorele mari din România prezente pe suprafața parcului, cum ar fi râs, lup, urs”, își începe prezentarea directorul parcului.

Puțini știu că, după munții Harghita, în zona Parcului Național Hășmaș-Cheile Bicazului se află cea mai mare aglomerare de urși din România, pe timp de iarnă. Până la 80 de urși vin la iernat în masivele Hășmașu Negru și Hășmașu Mare, unde sunt o multitudine de grote, bârloage și locuri unde să se adăpostească, fără să fie deranjați de nimeni. Tot aici au și pui și, povestește Barna Hegyi, de la locurile de iernat folosesc diverse poteci și trasee turistice neutilizate iarna, ”iar urmele ursuleților și ale exemplarelor mari se văd de parcă ar fi o autostradă a urșilor”.

În Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș se află și o plantă unică în lume, se numește cosașii bicăjeni sau Astragalus pseudopurpureus, care poate fi găsită doar pe o suprafață de 25 de metri pătrați și numai în Cheile Bicazului. Tot în parc cresc zeci de specii de orhidee, cum ar fi sângele voinicului sau papucul doamnei, declarate monumente ale naturii.

Și păsările rare și-au găsit aici un loc prielnic pentru a trăi, departe de pericolul pe care-l reprezintă omul. Spre exemplu, au fost identificate două perechi de acvile de munte care cuibăresc în Cheile Bicazului, în condițiile în care în toată România se găsesc între 50 și 100 de perechi cuibătoare, aceste păsări fiind considerate simbolul puterii încă din vremea legiunilor romane. Drept urmare, prezența lor în Cheile Bicazului este extrem de importantă pentru biodiversitatea parcului, ținând cont că este vorba de o specie periclitată.

Din când în când, Barna Hegyi își duce la ochi binoclul și se uită după capre negre. I-ar plăcea să le văd și eu, numai că am ajuns un pic cam târziu pe creastă și ele s-au retras în pădure. Cu toate astea, directorul parcului ține să-mi arate Grădina Zânelor, o zonă stâncoasă cu terase acoperite de vegetație unde caprele vin să-și învețe puii să se cațere.

Este important de menționat că 78% din parc este zonă de protecție integrală, ceea ce înseamnă că nicio intervenție umană nu este permisă. Adică, dacă un copac este doborât de vânt, este lăsat acolo. Eventual, dacă arborele pică pe un traseu turistic este tras la margine și atât. Se poate interveni doar dacă există vreun atac de insecte dăunătoare în pădure, dar până acum nu au fost astfel de cazuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>