Cheile-Bicazului-Hasmas-ww

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş, colţul de rai din inima României

  • Cheile Bicazului — splendide creații ale naturii

Cheile Bicazului sunt cele mai impozante chei de calcar din Europa, formate prin eroziunea produsă de pârâul Bicaz în calcarele cretacice, ținând cont că zona a fost în cretacic acoperită de un ocean tropical în care se afla un recif de corali. De altfel, ”oceanul de sub lac” și de sub picioarele turiștilor, cum îi spune directorul Parcului, își dezvăluie din când în când secretele și periodic sunt găsite fosile de moluște sau de corali, dovezi ale existenței unei lumi străvechi, din urmă cu 170 milioane de ani.

Cheile au o lungime de șase kilometri, străjuind semețe DN 12C, care leagă Transilvania de Moldova. Pe alocuri, pereții de stâncă au o înălțime de 300 de metri și, în unele zone, distanța dintre pereții stâncoși este de maximum șase metri. Cel mai îngust loc este ”Poarta de piatră”, unde nu încape decât o mașină pe șosea, iar cele care urcă au prioritate. De altfel, întregul drum care traversează Cheile pune la încercare șoferii, care sunt răsplătiți, însă, pentru efort, de frumusețea extraordinară a peisajului.

”Cheile Bicazului au devenit un paradis al cățărătorilor din Europa, cele mai dificile trasee din România și probabil și unele dintre cele mai dificile din Europa se găsesc în Cheile Bicazului”, spune Barna Hegyi.

Aici se stabilesc recorduri, se urcă pe stânci la minus 20 de grade și cățărătorii își trec în palmares rezultate remarcabile. Din păcate, și sportul acesta începe să devină un fel de modă, arată directorul parcului, și au început să vină mulți cățărători care au echipamente foarte scumpe, dar abilitățile nu le sunt pe măsură.

”Drept urmare, salvamontiștii trebuie să fie pe fază să-i îndrume și eventual să-i recupereze, pentru că noi, Parcul Național, nu avem nici capacitățile, nici pregătirea necesară să urcăm pe pereți după ei”, explică Barna Hegyi.

Prin Parcul Național Hășmaș-Cheile Bicazului trec, total sau parțial, 18 trasee turistice, întreținute de Salvamont Gheorgheni și Miercurea Ciuc, majoritatea fiind practicabile și iarna. Anual, aproximativ 1.500 de turiști străbat cu rucsacul în spate traseele turistice din parc și alți 100.000-150.000 vizitează Cheile Bicazului și Lacu Roșu, majoritatea în trecere.

Barna Hegyi îmi povestește că în parc există și zone neștiute de nimeni, păduri aproape virgine, de 120 de ani, unde omul nu a intervenit deloc, ”cu mușchi de jumătate de metru, cu pârâiașe care curg”, locurile fiind ca în poveștile copilăriei. Nu trebuie uitate nici pajiștile unice ale zonei, unde înfloresc, de primăvara până toamna, și o sută de flori medicinale.

Directorul Parcului își amintește că i-a avut ca oaspeți pe mai mulți angajați și foști angajați ai Peak District National Park din Anglia, care au rămas uimiți de frumusețea pajiștilor de la noi și care au spus că ”atâtea plante ocrotite câte sunt pe o pajiște din România nu se găsesc în toată Anglia”.

Nu totul este idilic însă pentru cei zece oameni inimoși care lucrează la Administrația Parcului Național Hășmaș-Cheile Bicazului. Există așa-ziși turiști care intră cu ATV-urile, motocicletele și mașinile de teren în parc, fără să aibă niciun pic de respect pentru natură, sutele de mii de vizitatori din Cheile Bicazului-Lacu Roșu aruncă gunoaie la marginea drumului, agenții economici își mai lasă deșeurile, noaptea, în parc, pentru a nu plăti pentru transportul lor, iar în unele cazuri se mai întâmplă ca hoții de lemne să atenteze la păduri. Rangerii parcului colaborează foarte bine, însă, cu jandarmii montani din Lacu Roșu și, încet, încet, situația se îmbunătățește.

Probleme sunt și pentru că proprietarii pădurilor nu primesc niciun fel de compensație de la stat, chiar dacă suma care ar trebui să li se acorde anual este, în medie, de doar 500 lei/hectar, dar și pentru că bugetul parcului reprezintă o zecime din bugetul unui parc național dintr-o țară fostă comunistă din Europa de Est, ca Ungaria, Slovacia, Polonia, spune, cu amărăciune, Barna Hegyi.

În mod normal, 90% dintre resursele umane și financiare ale administrație unui parc ar trebui folosite pentru educație ecologică, dar la noi încă se cheltuie bani și energie pentru prevenirea tăierilor ilegale, pentru alungarea pasionaților de off road din aria protejată sau pentru strângerea gunoaielor. Cu toate acestea, de zece ani, de când s-a înființat administrația Parcului, sute de copii participă, anual, la programe de educație ecologică și cea mai mare bucurie a directorului cu nume predestinat — Hegyi înseamnă în limba maghiară ‘Munte’ — este că mulți dintre micuții care îi puneau cândva întrebări despre arborii, stâncile sau animalele din parc au terminat o facultate și și-au depus CV-ul pentru a se angaja la Administrația Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș sau și-au ales profesii care au legătură cu protecția naturii. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>