Privind în jurul nostru am putea spune că ramurile copacilor, frunzele, florile, se dezvoltă toate aleatoriu, fără posibilitatea ca ele să urmărească o anumită ordine universală. Adevărul este însă că fiecare ramură, fiecare frunză, tulpină, boboc sau petală creşte în concordanţă cu legi prestabilite şi dimensiuni de o precizie miraculoasă. Existe anumite tipare oriunde te-ai uita în lumea naturii, cel mai des întâlnit fiind însă Şirul lui Fibonacci, notează Amusingplanet.
Secvenţa de numere a fost descrisă de către matematicienii indieni antici, cu câteva sute de ani î.Hr., deşi aceasta îşi are denumirea actuală de la matematicianul italian Leonardo de Pisa, cunoscut public sub numele de „Fibonacci”. Cartea lui Fibonacci, numită „Liber Abaci”, publicată la începutul secolului al XIII-lea, a făcut pentru prima dată cunoscută această secvenţă magică de numere.
Şirul lui Fibonacci este alcătuit atât de simplu încât poate fi chiar derutant. Aici, fiecare număr este creat prin însumarea ultimelor două numere:
0 — 1 — 1 — 2 — 3 — 5 — 8 — 13 — 21 — 34 — 55 — 89 — 144 … (continuând la infinit).
Şirul lui Fibonacci este atât de des întâlnit în natură încât reprezintă o provocare găsirea structurii unei plante sau a unui fruct care să nu se conformeze cu acesta. Spre exemplu, aşezarea frunzelor de-a lungul tulpinii este guvernată de Şirul lui Fibonacci, asigurându-se astfel ca fiecare frunză să aibă acces maxim la lumina soarelui sau la picăturile de ploaie.
Acelaşi principiu funcţionază în cazul formării conurilor de brad, a florii-soarelui, ananasului şi a cactuşilor. Numărul de Aur, despre care probabil aţi mai auzit, este tot o manifestare a secvenţei de numere Fibonacci.
Toate plantele respectă într-un fel sau altul o structură geometrică. Cu toate acestea, există plante a căror geometrie este mai accentuată decât a altora.
Iată câteva exemple care te duc cu gândul la inteligenţa creatoare a Universului:
Broccoli Romanesco, întâlnit şi cu denumirea de Conopidă Romanesque, este de culoare verde, cu un aspect surprinzător datorită formei sale, foarte asemănătoare cu cea a unui fractal. În comparaţie cu o conopidă obişnuită, textura sa este cu mult mai crocantă, iar gustul său este mai moale, mai delicat şi mai atractiv.
Crassula ‘Templul lui Buddha’
„Templul lui Buddha” este un hibrid între Crassula falcata şi Crassula pyramidalis, creat în anul 1959 de către Myron Kimnach din S.U.A. Deoarece este un soi care creşte foarte greu, nu a ajuns să fie comercializat la scară largă. Din acest motiv, chiar şi după 50 de ani de la apariţia ei, Templul lui Buddha se găseşte foarte greu.
Planta creşte până la o înălţime de 15 cm şi produce ramificaţii pe diferite nivele. Frunzele sunt netede şi subţiri, de culoare argintie sau verde spre gri şi se pliază către margini formând astfel o coloană perfectă.
Aloe polyphylla
Aloe polyphylla creşte în regiunile înalte, montane, înverzite, ale munţilor Drakensberg din Regatul Lesotho, lângă Africa de Sud, fiind o plantă endemică. Se dezvoltă în zone stâncoase şi pante foarte uscate cu grohotiş. Climatul este rece pe timpul verii iar pe timpul iernii, de obicei, planta de Aloe este acoperită de zăpadă.
Datorită simetriei uimitoare a spiralei sale, această specie este foarte căutată ca şi plantă ornamentală dar, de obicei, moare foarte repede dacă este luată din habitatul ei natural. În Africa de Sud, cumpărarea sau colecţionarea acestei plante este considerată infracţiune.
Dalia
Dalia este o plantă de grădină obişnuită. Cu toate acestea există 42 de specii de dalie, unele cu flori mici, de până la 5 cm în diametru, iar altele având până la 30 cm în diametru.
Floarea-Soarelui
Mijlocul încadrat de corola florii-soarelui, unde se găsesc seminţele, urmăreşte spirala lui Fermat, bazată şi ea pe Şirul lui Fibonacci.
Varza Roşie
Varza roşie tăiată pe jumătate în plan orizontal arată foile de varză aranjate în ordinea spiralei lui Fibonacci.
Cactusul Pelecyphora aselliformis
Cactusul Pelecyphora aselliformis este verde-gri, circular, cu tuberculi aplatizaţi aranjaţi în formă de spirală.
Poate să crească până la 10 cm în înălime, având flori cu diametru de 3 cm, de culoare violet strălucitor. Este o plantă rară şi se găseşte doar în nordul Mexicului.
Floarea mozaic (Ludwigia sedioides)
Ludwigia sedioides, cunoscută şi ca floarea mozaic, este o plantă ierboasă, perenă, care creşte în zone ude şi mlăştinoase. Ea se găseşte în Brazilia şi Venezuela.
Lobelia deckenii
Lobelia deckenii este o specie gigant de Lobelia care creşte în munţii din estul Africii. Planta produce de obicei mai multe rozete, având în componenţa ei între 1 şi 18 rozete.
Fiecare rozetă creşte în mai multe decenii, înflorind o singură dată, producând sute de mii de seminţe, după care moare.
Angelica
Floarea este aproximativ sferică; fiecare parte a ei fiind asemenea întregii plante, având ca o tulpină cu propria ei sferă de flori.
Angelica este un gen de plantă care face parte din aproximativ 60 de specii de ierburi bienale, perene, înalte, din falimia Apiaceae, native în regiunile temperate şi subarctice din emisfera nordică, fiind găsite şi în ţările nordice precul Islanda şi Laponia. Ele cresc între 1–3 m înălţime, cu frunze mari şi umbreluţe compuse din flori alb-verzui.
Traducere şi editare: Silviu Stanculeţ