Muzeul de Artă Populară Constanța ilustrează toate genurile artei populare repartizate pe zone etnografice, oferind o imagine de ansamblu asupra unității culturii populare din Dobrogea cu a celorlalte provincii românești, asupra spiritualității poporului român, ca spațiu de sinteză a creației artistice populare, potrivit www.muzeuetnocta.ro.
Amplasat în Bulevardul Tomis nr. 32 din Constanța, muzeul este găzduit de o clădire declarată monument istoric, ce datează din 1893. Edificiul, cu o mare însemnătate pentru orașul Constanța a servit pentru o perioadă de timp ca sediu al Primăriei și al Poștei. A fost restaurat în 1973, 1978, 1989, iar din 1975 este sediul Muzeului de Artă Populară.
Ideea creării muzeului s-a conturat în anul 1975 când a fost constituită colecția de artă populară în cadrul Muzeului de Artă Constanța și a fost organizată prima expoziție care oferea o viziune închegată asupra vieții din satul tradițional dobrogean, iar în 1980 a căpătat statut de secție.
Așadar, muzeul a fost conceput inițial ca un exponent al etnografiei dobrogene, dar începând cu 1985, a fost remarcată o orientare a achizițiilor obiectelor de colecție și către alte zone etnografice ale țării. În 1990, Muzeul de Artă Populară din Constanța a căpătat personalitate juridică și a devenit o prezență remarcabilă într-o lume în care tradițiile, obiceiurile, folclorul și portul românesc sunt amenințate de modernismul excesiv.
Colecțiile muzeului, constituite din achiziții de patrimoniu efectuate sistematic, au ajuns să numere în prezent peste 15.000 de obiecte. Expoziția de bază cu caracter permanent cuprinde o varietate impresionantă de obiecte de artă populară sau obiectele pentru uz gospodăresc și decor (ceramică, țesături, textile, port popular, podoabe, icoane pe lemn și sticlă) din toate regiunile țării, repartizate pe zone etnografice, în funcție de latura științifică a documentării, nivelul artistic sau unicitatea pieselor.
Printre țesăturile de interior pot fi admirate ștergare lungi de patru metri ce fac parte integrantă din vechile interioare țărănești, dar și fețe de masă, cearșafuri, așternuturi de pat, scoarțe, păretare, fețe de pernă (din bumbac, borangic și lână) de o mare bogăție ornamentală. Motivele geometrice, florale, vegetale, zoomorfe, antropomorfe, alternate cu dungi de lățimi diferite creează compoziții ornamentale specifice de o frumusețe aparte.
Remarcabile sunt o serie de scoarțe provenind din Moldova de Nord, Bucovina, Basarabia și Oltenia, cărora li s-a rezervat un spațiu expozițional în holul central al etajului muzeului. Aceste scoarțe datează din secolul al XIX-lea (1849 și 1862) și sunt decorate în câmpul central numai cu motivul arborelui vieții. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)